despre epilepsie

Se face pe baza unui examen clinic si a inregistrarii activitatii cerebrale, sub forma de electroencefalograma.

Este necesara excluderea prin examen la computer tomograf (CT) sau RMN a unei cauze care sa induca manifestarile epileptice, cum ar fi tumorile cerebrale. Diagnosticul epilepsiei este pus de medicul specialist neurolog pediatru.

Copiii cu epilepsie pot avea probleme la scoala. Discriminarea este una din aceste probleme si din cauza proastei informari, chiar si a cadrelor didactice au mult de suferit daca o criza survine la scoala. Sunt etichetati ca "anormali" atat de colegi cat si de dascali. Viata sociala este deasemenea influientata de un astfel de diagnostic.

De cele mai multe ori cei din jurul copilului nu inteleg ca epilepsia afecteaza oamenii normali si nu are nici o legatura cu o boala mentala sau psihica. Convulsiile sperie pe multa lume dar nu fac persoana care sufera de epilepsie periculoasa. Un articol foarte bun despre ce trebuie sa faci daca se intampla ca o persoana sa faca o criza epileptica langa tine si cum il poti ajuta poti citi aici: ce faci la o criza epileptica?

Copii cu epilepsie sunt afectati de acesta boala. Le este teama, isi pierd respectul de sine devreme si nu pot fi independenti. Parintii sunt mereu in spatele lor  si este greu si ei sa faca fata crizelor ce apar. Din aceasta cauza diagnosticul epilepsiei trebuie pus cu corectitudine de medic dar si cu acceptare din partea parintilor care vor fi implicati in medicatie si in recuperarea copilului.

Exista o serie de factori care pot atrage dupa ei aparitia epilepsiei. Acesti factori nu dau in sine afectiunea ci pot fi doar declansatori. Daca sunt cunoscuti pot fi evitati (o parte din ei) si astfel stim cum sa ne pazim. Specialistii ii numesc factori de risc.

Factori care cresc riscul de a face epilepsie:

• existenta unor cazuri de epilepsie in familie la parinti sau bunici (numita predispozitie genetica);
• o rana la cap (o fractura a unui os al craniului sau o leziune in profunzime) cu pierderea cunostintei sau amnezie pentru mai mult de 24 de ore – cu cat leziunea este mai grava, cu atat mai mare este riscul de aparitie a epilepsiei posttraumatice;
• un traumatism care au afectat vasele de sange din creier;
• encefalita;
• meningita;
• intoxicatii cu plumb sau alte metale toxice;
• dezvoltare insuficienta a creierului in viata intrauterina;
• consumul de droguri sau alcool administrate pe o perioada mai lunga;
• convulsiile febrile suferite pe perioada copilariei;
• tumora cerebrala;
  
• boala Alzheimer - dupa o anumita varsta.

Epilepsia se poate dezvolta chiar daca o persoana nu prezinta niciunul dintre factorii de risc enumerati mai sus. Aceasta situatie este intalnita mai ales in formele de epilepsie infantila.

Specialistii stiu ca sunt doua  tipuri de baza ale convulsiilor de natura epileptica in functie de ce parte a corpului este afectata:

• Convulsiile partiale (localizate) care sunt determinate de descarcari electrice anormale intr-o anume zona a creierului. Acestea afecteaza doar o portiune a corpului, dar apoi pot progresa si se pot generaliza pana la afectarea intregului corp.
• Convulsiile generalizate numite asa cand descarcarile electrice anormale se produc pe toata suprafata creierului si pot afecta tot corpul. Practic dintr-o data, tot corpul este cuprins de  convulsie. La cei care au convulsii generalizate este imposibil de stabilit zona de unde au pornit.

Diferentierea convulsiilor trebuie facuta cu exactitate deoarece  tratamentul este diferit pentru crizele localizate fata de crizele generalizate.

Exista mai multe tipuri de epilepsie ce pot cauza convulsii partiale sau generalizate, clasificarea lor fiind o sarcina grea. Diferitele tipuri pot avea mai mult decat o cauza, pot cauza mai mult decat un anume tip de convulsie si pot afecta persoanele in moduri diferite. Epilepsia care cauzeaza convulsii partiale, poate lua mai multe forme – in functie de care parte a corpului a fost afectata.

Iata cateva tipuri de epilepsie ce dau  convulsii:

• absentele epileptice infantile si juvenile;
• spasmele infantile  - cunoscute ca sindrom West ;
• epilepsia mioclonica juvenila;
• epilepsia infantila cu focar benign;
  
• epilepsia de lob temporal (foarte raspandita la adult).

O clasificare dupa manifestarea crizei de epilepsie :

• pierderea temporara a anumitor simturi, cum ar fi gustul;
• pierderi de scurta durata ale contactului cu mediul inconjurator;
• caderea intr-o stare de inconstienta dar cu pastrarea functiilor vitale;
• pierderea controlului musculaturii pe perioada crizei.
  

Exista mai multe tipuri de epilepsie dar cele prezentate mai sus sunt cel mai des intalnite.